Cincizecimea: Împlinirea Făgăduinței Tatălui

Astăzi, Sfânta Biserică Ortodoxă prăznuiește luminata și de-viață-făcătoarea sărbătoare a Sfintei Cincizecimi. La cincizeci de zile după Învierea lui Hristos și la zece zile după slăvita Sa Înălțare la Ceruri, se împlinește făgăduința Tatălui. Duhul Sfânt Se pogoară peste Sfinții Apostoli în chipul limbilor de foc, prefăcând pescari în teologi, oameni temători în vestitori neînfricați ai Evangheliei și adunând toate neamurile în unitatea Bisericii.


Imnele sfinte ale praznicului descoperă adâncimea acestei taine. Între ele strălucește Doxasticonul alcătuit de Leon Stăpânul, care mărturisește:


„Duhul Sfânt era pururea și este și va fi; nici început având, nici sfârșit, ci pururea împreună-numărat și împreună-slăvit cu Tatăl și cu Fiul.”


Prin aceste cuvinte, Biserica mărturisește dumnezeirea Duhului Sfânt. Cincizecimea nu este doar amintirea unui eveniment minunat din trecut, ci descoperirea celei de-a Treia Persoane a Preasfintei Treimi. Duhul Care S-a pogorât peste Apostoli nu este o putere creată și nici o simplă lucrare impersonală, ci Dumnezeu adevărat, deoființă și împreună-veșnic cu Tatăl și cu Fiul.


Imnul continuă, numindu-L pe Duhul Sfânt Izvor al vieții, al luminii, al înțelepciunii, al sfințeniei și al mântuirii. Tot ceea ce există în viața creștină vine prin lucrarea Lui. Prin El s-au sfințit sfinții, prin El s-au întărit mucenicii, prin El sunt luminați cei ce se pocăiesc și prin El se înalță către Dumnezeu rugăciunile celor credincioși.


Aceeași învățătură este vestită și în cea de-a treia profeție citită la Vecernia Cincizecimii, din cartea Sfântului Proroc Ioil. Cu multe veacuri înainte de venirea lui Hristos, Dumnezeu a grăit:


„Și va fi după acestea că voi turna din Duhul Meu peste tot trupul; și vor proroci fiii voștri și fiicele voastre.”


Această prorocie arată în chip limpede către ziua Cincizecimii. Harul lui Dumnezeu nu avea să mai fie dat numai unor aleși, precum prorocii, judecătorii sau împărații Vechiului Testament. Prin lucrarea mântuitoare a lui Hristos, întregul neam omenesc este chemat să devină părtaș Duhului Sfânt. Bărbați și femei, tineri și bătrâni, robi și slobozi, iudei și păgâni sunt chemați la viața harului.


Sfântul Apostol Petru tâlcuiește această prorocie chiar în ziua Cincizecimii. Când mulțimile se minunează auzindu-i pe Apostoli vorbind în multe limbi, el vestește că înaintea ochilor lor se împlinește cuvântul lui Ioil. Ceea ce fusese făgăduit prin proroci devine acum realitate.


Însă prorocia lui Ioil privește și mai departe. Ea vorbește nu numai despre Cincizecime, ci și despre vremurile de pe urmă și despre Judecata cea de Apoi. Darul Duhului Sfânt se află între Prima și cea de-a Doua Venire a lui Hristos. Timpul Bisericii este timpul Duhului. Trăim încă în vremea harului, când porțile pocăinței sunt deschise și când „tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui”.


Pentru aceasta, Cincizecimea este socotită ziua de naștere a Bisericii. La Turnul Babel, omenirea s-a împărțit prin mândrie și prin amestecarea limbilor. La Cincizecime, neamurile se unesc prin smerenie și prin harul dumnezeiesc. Limbile rămân multe, însă credința este una.


Pentru noi, cei de astăzi, Cincizecimea nu este doar o amintire istorică. Același Duh Sfânt Se dăruiește credincioșilor prin Sfintele Taine ale Bisericii. El este primit la Sfântul Botez și la Sfântul Mir. El sfințește Cinstitele Daruri pe Sfânta Masă. El întărește în ispite, mângâie în necazuri, luminează mintea și călăuzește pe credincioși „la tot adevărul”.


Marea tragedie a omului contemporan nu este lipsa de cunoștință, nici sărăcia, nici neputința trupească, ci îndepărtarea de prezența cea de-viață-făcătoare a Duhului Sfânt. Marea chemare a creștinului este dobândirea harului Duhului Sfânt prin rugăciune, pocăință, smerenie și împărtășire din viața sacramentală a Bisericii.


În timp ce îngenunchem la rugăciunile solemne ale Cincizecimii, să cerem ca făgăduința rostită prin Prorocul Ioil să se împlinească și în noi. Să-L rugăm pe Duhul Sfânt să ne curețe inimile, să vindece dezbinările noastre, să ne lumineze mințile și să ne facă locașe vrednice ale prezenței Sale.


Atunci cuvintele Doxasticonului vor deveni și experiența noastră: Duhul Cel ce „era și este și va fi” va locui întru noi, călăuzindu-ne spre Împărăția cea Cerească.


Pentru rugăciunile Sfinților Apostoli, Hristoase Dumnezeul nostru, trimite și peste noi harul Preasfântului Tău Duh și mântuiește sufletele noastre.


Amin.