O Vreme de Cernere

de Ieromonahul Tihon

„Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții… Și din pricină că se va înmulți fărădelegea, dragostea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui… Deci, când veți vedea Urâciunea Pustiirii, cea vestită prin Proorocul Daniel, stând în locul cel sfânt—cel ce citește, să înțeleagă—atunci cei din Iudeea să fugă la munți. Cel ce va fi pe casă să nu se pogoare să-și ia lucrurile din casă. Și cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-și ia haina. Vai însă femeilor însărcinate și celor ce vor alăpta în zilele acelea.”
(Sfântul Matei 24:10-19)

Oare se regăsește și altcineva în acest pasaj și simte că el descrie lunile recente din istoria lumii? Și oare simte și altcineva că acest pasaj se raportează la propriile sale experiențe personale de viață din ultimele luni? Simt că trecem printr-o vreme tainică, iar cele legate de acest pasaj se desfășoară în jurul nostru. Deși, poate greșesc.

Profețiile Scripturale sunt ciclice. Ele s-au împlinit în multe feluri de-a lungul veacurilor și vor continua să se împlinească până la realizarea lor finală. Cred că trăim într-o vreme în care se desfășoară un ciclu al acestei profeții și că toți experimentăm o vreme de încercare: în care suntem ceruți (cernuți) ca grâul și alegem de partea cui stăm.

Urâciunea în Locul cel Sfânt

Pentru mine, recenta rugăciune și ceremonie comună de la Niceea dintre Papă, „Patriarhul” Constantinopolului și mulți alți eretici, la aniversarea a 1700 de ani de la Primul Sinod Ecumenic, chiar pe terenul acelui Sfânt Sinod care a salvat universul, a fost un eveniment apocaliptic: o astfel de realizare ciclică a profeției despre „urâciunea pustiirii.”

Simt, de asemenea, că mulți, și poate toți, experimentăm în viața noastră personală lucruri care se raportează la acest eveniment apocaliptic.

În mod special, am trecut anul acesta prin ispite personale de a mă înhăma cu necredincioșii în fapte moarte și am experimentat propriile mele căderi făcând aceasta. De asemenea, simt că am văzut și pe alții trecând prin aceleași ispite—unii căzând, iar alții, spre slava lui Dumnezeu, ridicându-se. Încă o dată, cred că o linie este trasă în nisip, și fiecare dintre noi își găsește locul—fie alături de Biserică, de Ierarhia Sa și de faptele bune—fie alături de cei morți sufletește (adică, necredincioșii) făcând fapte moarte.

„Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții și se vor urî unii pe alții… Și din pricină că se va înmulți fărădelegea, dragostea multora se va răci.”

Am văzut creștini Ortodocși refuzând să ajute alți creștini Ortodocși în nevoie. Am văzut sminteli conduse de lipsa de dragoste și creștini Ortodocși lucrând să se vândă unii pe alții. Mă întreb dacă aceasta este o vreme în care faptele noastre ies la lumină. Dacă este așa, și ești un păcătos ca mine, adu-ți aminte că chiar și la Judecata de Apoi, Maica Domnului va mijloci pentru neamul omenesc păcătos. Să fugim la Ea cât mai putem și să-i cerem ajutorul pentru a face bine și a-I plăcea lui Dumnezeu cât mai suntem pe acest pământ. Nu există moment mai bun decât acum pentru a începe faptele bune. Ea ne va ajuta dacă Îi cerem.

„Fugiți la Munți”

Domnul poruncește: „Atunci cei din Iudeea să fugă la munți.”

În vremurile noastre cel puțin, a fugi la munți înseamnă a fugi la Biserica ascunsă și la Ierarhii Ei. Mântuirea nu se va găsi în bisericile eretice. Episcopii noștri sunt oameni buni, simpli, sfinți, aleși de Dumnezeu să ne păstorească pe toți, iar mântuirea noastră stă în alinierea noastră cu ei – cu nimeni altcineva. Porțile Iadului nu vor birui niciodată împotriva Bisericii. Ea este încă aici și este încă leacul pentru fiecare dintre relele noastre, dacă fugim la Ea.

Cred, de asemenea, că a fugi la munți înseamnă a fugi la un mod de viață mai duhovnicesc, lăsând în urmă faptele noastre necurate (eu sunt cel dintâi dintre păcătoși!). Înseamnă a ne pocăi de lucrările spirituale de la sine voite și de a lua decizii majore în viață fără binecuvântare. Înseamnă a lucra cu și pentru Biserică la lucrările pe care Dumnezeu le-a ales, și nu la lucrările de la sine voite care hrănesc egoul și patimile. Înseamnă a trăi o viață de credință simplă și de ascultare față de Biserică. Înseamnă a te strădui pentru ceea ce este mai înalt: Dumnezeu, rugăciunea, virtutea și toate cele bune, lăsând în urmă cele ale pământului. Înseamnă a ne centra viețile în jurul Tainelor Bisericii.

„Să Nu se Pogoare”

Domnul spune: „Cel ce va fi pe casă să nu se pogoare să-și ia lucrurile din casă.”

În această vreme, pentru mine, aceasta este o instrucțiune pentru oamenii din bisericile apostate să facă acel pas final, ireversibil, și să rupă în cele din urmă legăturile lor eretice. Poate că vă credeți sus pe acoperișul bisericii voastre apostate, dar când va veni potopul, veți vedea casa voastră luată de ape, împreună cu tot ce este necurat. Așadar, fugiți de pe acoperișul „bisericii” voastre și nu vă întoarceți niciodată să luați nimic altceva de acolo. Nu are nimic să vă ofere decât moarte. Ați văzut încă o dată cu cine se roagă conducătorii bisericii voastre. Nu vă întoarceți niciodată să primiți Tainele lor. Nu vă întoarceți niciodată pentru că vă place preotul vostru. Nu vă întoarceți niciodată pentru că credeți că aveți nevoie ca ai voștri copii să meargă undeva Duminica (și credeți că veți da răspuns pentru otrava pe care i-ați făcut deja să o înghită din acel potir otrăvitor). Faceți ceea ce ar fi trebuit să faceți de la început. Spuneți-vă:

„Nu sunt în Biserică. Faptele mele sunt moarte. Nu mă mântuiesc nici pe mine, nici familia mea, nici pe nimeni altcineva. Niciuna dintre uneltirile mele în viață nu reușește, deoarece toate faptele mele sunt de la sine voite și nu sunt plăcute lui Dumnezeu. Nu sunt un mântuitor (cum aș putea fi în afara Bisericii?) și trebuie să încetez să chem oamenii la mine pentru a încerca să-i mântuiesc. Oamenii care vin la mine pentru ajutor spiritual nu vor face decât să cadă. Am nevoie de Adevărata Biserică la fel ca toți ceilalți. Am nevoie de Tainele Ei. Am nevoie de un pastor Adevărat Ortodox care să mă călăuzească și să-mi binecuvânteze pașii în viață. Trebuie să mă fac, cu ajutorul lui Dumnezeu, așa cum dorește El să fiu, și să nu mă amăgesc singur crezând că Dumnezeu este mulțumit de cine și unde sunt. Dumnezeu nu este mulțumit de locul unde mă aflu. Mi-a fost dat un timp limitat în această viață și până acum am eșuat să folosesc acel timp pentru a îndeplini scopul principal al omului – a găsi și a deveni membru al Adevăratei Biserici Ortodoxe! Știu ce voi face: Voi alerga la Tatăl meu, și El Mă va vedea venind de departe, și va alerga să Mă îmbrățișeze. Așadar, astăzi, voi contacta Adevărata Biserică Ortodoxă și voi mărturisi că sunt în afara Bisericii. Voi mărturisi că am nevoie de Adevărata Ortodoxie. Voi mărturisi că am nevoie de Dumnezeu mai mult decât de orice altceva. Știu că nu am de ce să mă tem: Aceasta este ceea ce Dumnezeu dorește pentru mine. Este ceea ce El a dorit întotdeauna pentru mine. În Biserică voi găsi milă, iertare, dragoste și orice alt bine. Îl voi găsi pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe toți Sfinții. Și atunci toate vor fi cu adevărat bine. Atunci nu voi mai fi singur. Atunci voi avea în sfârșit atât pace, cât și adevăr.”

„Să Nu se Întoarcă Înapoi”

„Și cel ce va fi în țarină să nu se întoarcă înapoi, ca să-și ia haina.”

Cred că aceasta este o instrucțiune pentru noi, cei care am început faptele noastre bune în Biserică, să ne întoarcem cu adevărat de la faptele noastre moarte, să nu ne întoarcem la acele haine vechi, adică la omul nostru cel vechi. Acele patimi și idoli din viețile noastre de odinioară—acum este momentul, cu binecuvântare, să ne pocăim de ele pentru totdeauna și să rupem legăturile noastre cu ele. Acum este o vreme pentru fapte noi, pentru noi înălțimi spirituale. Cine știe cât de binecuvântat ar putea fi viitorul nostru dacă facem acest lucru?

„Vai Femeilor Însărcinate”

„Vai însă femeilor însărcinate și celor ce vor alăpta în zilele acelea.”

Vai de cei care au copii necredincioși și fără evlavie în vremurile noastre. Vai de cei care își sacrifică propriile binecuvântări sub pretextul de a „ajuta” (adică a idoliza) pe copiii lor adulți.

Pentru cei care au copii adulți și nepoți fără viață spirituală discernabilă, și care chiar au apostaziat de la Hristos—nu vă sacrificați propriile oportunități spirituale de a primi har la altarele copiilor voștri. Ei au liber arbitru—și-au făcut alegerile, în ciuda tuturor gândurilor, rugăminților și a oricărui altceva din partea voastră. Ei v-au arătat deja cât de mult respect au pentru voi, pentru credințele noastre, pentru gândurile și preocupările voastre. Este mai bine să nu reînvățați aceleași lecții dureroase iar și iar cu ei.

Copiii voștri adulți care au renunțat la orice fel de viață spirituală (și copiii lor necredincioși pe care îi țin departe de Adevărata Biserică Ortodoxă) sunt în tabăra celor cu care ar trebui să fiți precauți. Nu vă amăgiți singuri crezând că ei sunt ceva ce nu sunt. Nu vă sacrificați niciodată bunurile voastre spirituale pentru a le face pe plac, oricât de apropiați ați crede că sunt de voi. Nu vă așteptați ca ei să gândească sau să acționeze ca voi atunci când trebuie luate decizii critice și când trebuie arătată virtute, și nu vă așteptați ca ei să vă respecte sau să le pese de dorințele voastre atunci când sunteți prea bătrâni sau neputincioși pentru a avea grijă de voi înșivă. Câți oameni au eșuat să învețe această lecție și au pierdut atât de multe binecuvântări spirituale la bătrânețe și la obstacolul final!

Dacă sunteți un părinte care suferă cu această cruce, știți mai întâi că există atât de mulți alți părinți Adevărați Ortodocși ca voi. Căutați îndrumare pastorală despre cum să vă ocupați de familia voastră și nu încercați să-i mântuiți singuri, deoarece adevărul simplu este că nu puteți. S-ar putea să nu fie nimic ce puteți face decât să vă rugați pentru membrii familiei voastre. Și asta este în regulă. Rugăciunea pentru ei cu binecuvântare îi va ajuta și vă va menține în siguranță de a fi trași în jos cu ei, dacă aceasta este decizia lor în viață. Iar de te smintește ochiul tău cel drept, scoate-l și-l aruncă de la tine; căci mai de folos îți este să piară unul din mădularele tale, decât tot trupul tău să fie aruncat în gheenă (Matei 5:29).

Alegerea Locului Nostru

Dacă aceasta este o vreme în care suntem ceruți ca grâul, să folosim această vreme, mai ales acest post, pentru a ne înzeci eforturile spirituale. Să fugim la munții evlaviei și ascultării față de Biserică și față de arhipăstorii ei. Să facem ceea ce ne spun episcopii noștri să facem. Să ne spovedim, să ne împărtășim și să participăm la biserică ori de câte ori doresc pastorii noștri. Să ne reînnoim eforturile de a ne ruga și de a citi lucrări sfinte. Să începem să facem totul cu binecuvântare și să ne întoarcem de la lucrările de la sine voite. Să lucrăm pentru Biserică, în loc să lucrăm pentru noi înșine și pentru lume. Dacă facem aceste lucruri, nu putem aștepta decât mila și protecția lui Dumnezeu și ajutorul Său pentru a alege ferm locul cel bun de partea Sa, unde este pace, adevăr, dragoste și toată virtutea și binele. Lui Dumnezeu, Cel ce ne ajută în toate și este totul pentru noi, se cuvine slava, cinstea, închinarea și mărirea în vecii vecilor. Amin.