Nativity Encyclical 2025/2026 In Romanian
Iubiți fii duhovnicești în Domnul,
Într-o lume care se rotește fără încetare în cercuri de neliniște, violență și oboseală sufletească, marea și mântuitoarea Naștere a Domnului și Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos se arată ca intrarea lui Dumnezeu în timp, spre sfințirea acestuia. Pentru omul căzut, timpul devenise o repetare fără vindecare: naștere și stricăciune, speranță și dezamăgire. Însă „la plinirea vremii” (Gal. 4, 4), Cuvântul cel veșnic S-a întrupat, dăruind timpului sens și direcție.
După cum mărturisește Sfântul Atanasie cel Mare: „Dumnezeu S-a făcut om, pentru ca omul să devină dumnezeu prin har.” Prin Nașterea Sa din Fecioară, Hristos vindecă nu doar firea omenească, ci însăși curgerea vieții omului. În peștera din Betleem se întâlnesc veșnicia și vremea, iar ciclul morții este prefăcut în drum spre viața cea veșnică.
Sfânta Biserică ne conduce în fiecare an din nou la Betleem, nu ca la o simplă amintire, ci ca la o realitate vie, vestind: „Hristos Se naște.” Această rânduială nu este o repetiție goală, ci o urcare duhovnicească. Sfântul Grigorie Teologul ne cheamă: „Hristos Se naște — slăviți-L; Hristos vine din ceruri — întâmpinați-L.”
Taina Nașterii descoperă felul lucrării dumnezeiești: nu prin putere lumească, ci prin smerenie și ascultare. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne învață că Întruparea arată unirea voii omului cu voia lui Dumnezeu, deschizând calea mântuirii.
Pruncul din iesle este Judecătorul veacurilor. De aceea, ciclurile vieții bisericești nu ne întorc spre trecut, ci ne îndreaptă spre împlinirea Împărăției lui Dumnezeu. Fie ca Nașterea Domnului să ne găsească înnoiți lăuntric, ca timpul dăruit nouă să devină drum al mântuirii.
Cel ce S-a născut în peșteră să Se nască și în inimile noastre, luminând viața noastră și conducându-ne spre slava cea veșnică. Amin.
+ Filaret
Episcop de Pallini și Europa Occidentală
Prin harul lui Dumnezeu
La Praznicul Nașterii Domnului și Dumnezeului
și Mântuitorului nostru Iisus Hristos
2025
